Pe cine iubesc eu mai nou - episodul I

Stăteam într-o dimineaţă cu pula-n mână şi mă documentam cu noutăţile de pe xhamster, aşa cum fac de fiecare dată când mă plictisesc tare şi nu scriu pe blog. O ardeam lent, că nu mă grăbeam nicăieri şi mai aveam ceva de frecat menta pe acasă până la ora plecării la munca de zi cu zi. Şi încep ăia doi din documentar să se pupe cu sărg, apoi trec la chestii legate de biologie, şi dăi şi fute-o şi dăi şi fute-o, de-i săreau ochii din cap ca la melc. Totul bine şi frumos. Acuma eu aşteptam finalul, să văd dacă după atâta futai, o ia ăla sau nu de nevastă pe aia, că se vedea că pun suflet amândoi, mai mult el. Ea părea la un moment dat că numără ochiurile de la perdea, şi cred că a şi căscat de vreo două ori, dacă nu mă înşel. Şi când să se apropie punctul culminant, cererea în căsătorie, boc, boc, boc, cineva la uşă. A stricat tot momentul, tot romantismul.

Foarte ciudat, că pe mine nu mă caută nimeni la o acea oră, şi dacă m-ar fi căutat cineva, cred că suna înainte. M-am dus să verific, tiptil, tiptil, că poate e duşmani cu facturi şi ăia nu trebuie să te ştie pe acasă. Când mă uit pe vizor, un oligofren îmbrăcat în costum negru se chinuia să-mi lipească de uşă o hârtie colorată. "Stai coaie, că asta nu e uşa lu mă-ta. Ia să văd cine eşti tu." Deschid şi oligofrenu îmi întinde zâmbind o broşură cu Isus şi mă invită la nuşh ce simpozion religios. "Coaie, eu pentru tine am pierdut finalul filmului? Dacă ştiam că eşti tu, nici nu mă mai chinuiam să mă îmbrac. Ieşeam direct în pula goală." Bă, da ce mă enervează cretinii ăştia care încearcă să te convingă că Isus al lor e mai puternic, că religia lor e mai sfântă şi care te deranjează când ţi-e lumea mai dragă. Dar eu sunt un gentleman, da, aşa că i-am zis: "Marş la căcat. Cântă la altă masă." Ei şi ţiganii care cerşesc pe la uşi. Naţie de oligofreni cu creiere spălate.

Ce se întâmplă cu ăştia când se termină simpozionul şi bate vântu' afară? Le ies bule de săpun din urechi.