duminică, 28 februarie 2010

Pârâţâşnicov

Avem armată profesionistă, cu ofiţeri capabili să conducă şi soldaţi gata să moară pentru idealurile neamului românesc. Cel puţin pe hârtie. Ceea ce ne lipseşte este o armă capabilă să întoarcă deznodământul unei bătălii, şi să scoată din căcat armata română. Pe vremea lui Vlad Ţepeş, arma minune era ţeapa, dar atunci se putea folosi numai o ţeapă pentru un cur. Şi cum turcii năvăleau cam câte 120 mii de cururi, în fiecare campanie, este lesne de înteles de ce s-a renunţat la această armă. Industria de ţepe, făcea praf economia româniei. De la ţepe am trecut la pistolul Carpaţi, care trebuie să recunoaştem e o glumă. Mor inamicii prin tranşee, dar mor de râs. Nu poţi nici să te sinucizi cu pistolul ăla. Aşa că, vrând să spăl ruşinea armatei române, am creat arma perfectă: Pârâţâşnicovul. De fapt numele i l-a dat Indianu, în timp ce sorbea liniştit dintr-un pet de bere. Dar designul e al meu.

Pârâţâşnicovul este o armă uşor de întreţinut şi mânuit. Fiind vie, cel puţin pe exterior, se poate căra singură pe câmpul de bătălie, neîmpovorând astfel soldatul român. Se încarcă cu vreo două, trei ore înainte de bătălie cu fasole scăzută, un pet de bere, un borcan de iaurt, şi bile de rulment. Se agită înainte de folosire. Soldaţii inamici nici n-o să ştie ce i-a lovit. Arma este simplu de folosit. Pârâţâşnicovul are zece trăgace, iar în caz de suprapresiune, arma poate cere utilizatorului eliberarea gazului adunat prin comanda vocală "Trage-mă de deget", special adăugată din fabricaţie. Fratele mai mare al pârâţâşnicovului este pârâţâşnicovul de campanie, mai robust şi mai eficace împotriva maselor de inamici.

O altă armă de care are nevoie armata naţională este aruncătorul de pârâţâuri. Se încarcă cu varză şi bere, apoi ţeava se indreaptă spre tranşeul inamic, se aprinde un chibrit la gaura maro şi se trage de deget. Să ardă toţi fasşâştii inamici cotropitori. Arma poate fi folosită şi fără chibrit, ca aruncător de gaze. Pe vreme de pace poate fi folosită ca butelie pentru aragaz la popotă. Trebuie doar de introdus la gaura maro un chiftilnic cu rozetă sau pentru cei mai CURajoşi un degeţel.

Până o să pun la punct toate detaliile legate de ciorapul atomic, noua invenţie românească care o să nimicească adversarul până la neamul al şaptelea, vă urez o duminică paşnică. Spor la beşât!

Un comentariu: