Schi la Gura Humorului

Din categoria "aia s-au născut pe schiuri, eu o să mor din cauza lor" relatez câteva aspecte legate de deschiderea oficială a pârtiei de la Gura Humorului.

Dar s-o luăm de la început:

- Merem la pârtie?

- Da bini.

- Fac săcărică?

- Normal!

Doar mi-am rupt de câteva ori curu' cu snowboardu' pe deal la Putna şi de-acum eram pregatit spirtual (nu am greşit cuvântul) pentru ceva mai modern. Trebuia să-mi rup cumva picioarele şi pe o pârtie amenajată şi cu nocturnă. Aşa că am luat rucsacul şi durerea de coaie cu mine, şi la drum băiete.

În faţa pârtiei, toată gloata s-a împiedicat de tanti Woodrea and comp, care numai nu terminau de mâncat căcat pe scenă. Ne-am infiltrat şi noi prin mulţimea entuziasmată care striga de bucurie: "Da-ţi bă drumu' la pârtie, futu-vă-n gură de mâncători de căcat.", în timp ce pe scenă ăia promiteau cu sârg: "Vom săpa adânc în groapa cu rahat şi ne vom unge pe la gură, poate ne alegeţi şi data viitoare, trăiască partidu' şi toţi cei ce se trudesc pentru binele lui, amin." Şi se aplaudau singuri.

În fine, s-a dat drumul la pârtie şi toţi s-au bulucit la bilete şi la telescaun. Apoi am urcat. Faină pârtie. M-am dat aşa, mai timid, nu că mi-era frică de pantele alea care mă ameţeau în cap, noo, mi-era să no stric cumva, că era nouă, şi trebuiau după aia s-o repare, s-o redeschidă şi mai trăgeau ăia încă un discurs de patru ceasuri, despre cum se mănâncă... ştiţi voi. Aşa că, am privit cum o fac profesioniştii. Că eu puteam să-mi leg scândura şi de cap, că tot aia era. N-am îngheţat deloc în vârfu' dealului şi nici nu mi s-au crăpat pantalonii în cur. Şi restul vâââââââj pe lângă mine. După ce m-am săturat de scheme cu placa (adică, să mă sui pe ea, s-o leg de picioare, să merg doi metrii şi să cad, etc), am luat-o în braţe şi am coborât vitejeşte exact cum am urcat. Cu telescaunul. Faină experienţă. Nu e ceva de povestit la nepoţi, când oi sta cu ei în faţa şemineului bând ceai şi luând pastile pentru reumatism, da' o spun numa' aici pe blog, că ştiu că nimeni nu citeşte ce scriu.

Jos, concert cu Zdob şi Zdub, care l-am urmărit lipit de cambuza cu vin fiert, aşteptându-i pe băieţii cu care am mers să termine de schiat. Ei s-au dat tare, că au cururi de fontă şi coaste de oţel şi preferă căzătura direct în cap, că e mai trendy. Să cazi în cur e de domeniul trecutului... Cam asta a fost pe scurt experienţa mea cu pârtia de la Gura Humorului.

În episodul următor, vă voi relata uimitoarele întâmplări ale unor bucovineni barabulari, scăpaţi într-un restaurant japonez, din Paris, la mâncat sushi.