Sentimental

Stăteam pe aleea plină de frunze ruginii căzute, privind melancolic la trecătorii de pe celălalt trotuar, fiecare zorind în treaba lui. Soarele călduţ de toamnă îmi gâdila plăcut faţa. O aşteptam de ceva vreme şi ea trebuia să sosească din clipă în clipă. Şi eu ştiam asta! O simţeam cum se apropie... Îmi doream să fiu numai eu acolo la sosirea ei, fără altcineva. Emoţiile îmi creşteau pulsul şi din cauza lor aveam fluturaşi în stomac şi în burtă. De-odată am auzit-o venind şi i-am simţit şi parfumul iar momentele petrecute în aşteptare luară brusc sfârşit. Şi aşa am fost eliberat de tensiune.

Un lucru este sigur. Nu mai manânc fasole cu ceapă dimineaţa şi varză la amiază!