Stăpânu ghiulelor - Varianta bulibăşască

A fost ho dată ca nicihodată un bulibaşă ântr-un capăt di sat care avea un ochi dă sticlă şi unu care-i scăpăra şî flăcăra şî care se hocupa cu şmanglitul dă inele şî dă ghiuluri dă aur, pe care după aia le vindea pă la proşti prin piaţă. Şî hîntr-o zî, dar-ar bolile pamântului în familia sa, s-o făcut cu zăce ghiuluri nou nouţe, haduse de un neam de-a lui din ghemania. Hîntr-o zi, tuciuriu' drecului ş-o dat seama că un ghiul din ălea zăce ie făcut cu farmece, că când îl punea pă dejtu mijlociu putea s-arete muie la dujmani, făr' ca ăia să-l vadă şî să să prindă. Restu dă nouă ghiule le-a măritat pă la gherţoi: opt le-o vândut la nişte manelişti, ca să se dea şi ei mari jmecheri prin sat, şî ultimu l-o dat ca cadou la mireasă, la nuntă la ficioru lu văr-su, plus doo mii de euroi, că îi plăcea dixtracţia şî îi plăcea să să arete mare bulibaşă, fără număr. Hatunci pă năvastă-sa onceput s-o roadî tare hinvidia şî s-o mănânce la păsă, că ştia că când bulibaşă avea ghiulu' pă dejt mai hobijnuia să treacî şî pă la curve. "Îi tai belengheru ăla bleg dacă-l prind, fu-tu-i soarele mă-sii!", gândi ea nervoasî.

Sara când veni îl luă pă bărbat la hîntrebări, haplicându-i şî vreo doo culişere pi schinare şî unu în ochiu' di sticlî, di faţî cu puradei cu tăt. "Porc ţâgan curvar, stai cî ti ciufulesc io, tuţ neamu mă-tii!" Şî din lupta care o urmat, piranda o reuşît să-i zmulgî ghiulu' de pe dejt. Şî s-o apucat sî alergi prin curti ca o gainî fărî cap şî sî urli ca bezmetica: "Mai preşios! Mai preşios!" Da' cum alerga ca o jitî fărî stapân, proasta drecului s-ompedicat ş-o dat cu muia di ţarînî, prapadind totodatî şî preţiosu' ghiul prin earba crescutî mari. Na amu cautî-l. Tăţ ţâganii erau cu făţoaiele-n iarbă, scotocind dupî ghiul, cî mari avere mai pierduserî şî iera mari ocarî la suflet. De la furie ochiu' nevânăt a lui bulibaşă s-o apucat să flăcăreze şî mai tari. Profitând di neatenţia lu tat-su care iera amu hocupat cu tuningu aplicat lu mecla lu muier-sa, un puradel găsî ghiulu, dar se hotărâse s-ăl ţînă pentru el, ca sî fii mai productiv când se hocupa cu ciordeala prin aftobuzi.

Auzînd balamuc în curte la bulibaşă o droaie di ţâgani s-o hadunat ca şirc. Neamuri de-ale lui, neamuri de-ale ei, şî gata scandalu'. Şî cum îi lejea ţâganeascî, dă-i pizdon întri clanuri, ca la Posada, mai ales dacî uni mai aveau şî câti o jumicî la bord. Şî s-o apucat tuciurii di scos arsenalu din dotare şî dă-i cu spitalizări în stânga şî dreapta. O bătut ăia tăt ce-o prins. Oameni, fimei, copchi, cai  ş-o spart tăti parbrizîle la căruţi ş-o dat foc la capchiţâli cu fân. Noroc c-o vinit jandarmii cu proteveu' şî i-o potolit cu bastoanili, cî sî lasa cu muarti di om. Ghiulu nu l-o mai găsît nişiodată, da' din cauza lui o ramas o samânţă di scandat întri clanuri şî din când în când îş mai aduc aminte di poveste şî îş crapî unu altuia capurili.

Ca de la ţâgan la tâgan, Delo bahtalo, trăi-v-ar neamu!