Unşpe Zece Zece

Foarte rar se mai întâmplă aşa ceva. Eu am rămas mut de uimire când am aflat şi sincer mi-a părut rău că în momentul ăla, dormeam, de rupeam patul sub mine. Azi a fost zece a zecea doomizece la ora zece şi zece. Adică mulţi de zece, dacă nu v-aţi prins. Şi zi de salar la egăr. Şi o grămadă de handralăi s-au gândit că e bine să-şi unească toţi odată destinele, cu mândrele lor, convinşi că atâţia zece la grămadă e de bine. O să vadă ei mai târziu. Mă însuram şi eu dimineaţă, nu refuzam aşa o ocazie, dar cum am mai zis, dormeam mult prea bine. În fine, zile importante în calendar o sa mai fie, nu-mi fac griji. 

Chiar mâine, cică e una dintre ele şi am auzit că o să fie un eveniment şi mai rar, care cu siguranţi va eclipsa ziua de azi. Aproape astronomic de important. Chiar începând cu miezul nopţii, pentru a porni festivităţile, miliarde de artificii vor lumina cerul nopţii până dimineaţă, de o să se vadă până în America, şi mii de porumbei albi vor zbura fericiţi în toate cele patru zări. Oceanele vor fierbe, frunzişul auriu va fremăta şi egăr se va opri din defrişat. O să fie emisiuni şi pe otv.  Sărbătoare mare. Şi noi, la evenimente dintr-astea ne sacrificăm bucuroşi ficatul. Nu supărăm niciodată zeii, mai ales că ei ne-au dăruit o aşa zi. Unică!

Nu pot să mă abţin şi trebuie să spun, chiar dacă sunt puţin emoţionat:

La Mulţi Ani, Elena! 

Ochii tăi ageri să vegheze asupra noastră, a tuturor!