joi, 11 noiembrie 2010

Teatru

La o masă în parc doi lăţei trecuţi bine de prima şi a doua tinereţe, bagă o tablă. Unul e morocănos, Gogu şi celălalt, Militon e cât se poate de nepăsător. Decor de toamnă.

Gogu - Ce cîcat!

Militon - Ce cîcat?

Gogu - Viaţa asta.

MIliton (zâmbind pe sub mustăţi) - Să înţeg că nu ţi-o aprobat ăi de sus cererea de schimb de domiciliu. Da ce te mănăncă pe tine să pleci, tocmai acum, la bătrâneţe? Aici la pizdă se trăieşte încă bine.

Gogu (iritat) - Pe o pizdă bătrână? Pe dracu'. Umezeala asta mă omoară. Dau juma de pensie numai pe pastilele pentru reumatism. Ăsta-i trai? Pentru asta am muncit o viaţă întreagă?

Militon - Se putea şi mai rău...

Gogu (şi mai iritat) - Şi la puletele ăla de primar dacă nu mergi cu o atenţie, ceva, nici nu te bagă în seamă. Cică nu sunt locuinţe decât în zona curului, la nefamilişti. Toată lumea ştie că e zonă mlăştinoasă şi nu poţi sa faci nimic acolo. Şi miroase şi a canal.

Militon (cu un rânjet satisfăcut care descoperea ultimii doi dinţi, amintiri din tinereţe) - Şase - patru.
Iarna e naşpa în cur şi să vezi cum e când bate vântu'. Îţi trece de toate.

Gogu (cu lehamite în glas) - Tuţ poarta mă-tii, of, of, of, ce zaruri de cîcat.

După o pauză de gândire şi două mutări inteligente Militon arestează zarurile. Joacă numai el. Gogu neavând momentan ce face, scoate din buzunarul de la piept o poză boţită şi mâzgâlită cu mină de pix.

Gogu (mândru) - Uite-l pe ficior-miu. O emigrat acu doi ani pe un coi de director. Îi merge bine, căldurică toată ziua, e curat acolo, are nevastă şi doi copii şi locuieşte într-o casă cu două etaje. Are bani, are de toate. Cică îşi permite în concediu să ia tot familionu şi să meargă pe o pizdă exotică de secretară şi să se relaxeze ca boierii.

Militon - Las că noi şi strângem bani, de pastile. Pfff! Ţi-ai luat încă un marţ, prietene.

Apoi strângând piesele şi tabla zise:
- N-am cu cine juca azi. Hai, moşneag, că te cinstesc c-o bere la bodegă, să-ţi mai treacă oftica.





2 comentarii: