Ziua Pământului

Azi e petrecere mare în Sistemul Solar şi toate planetele sunt agitate, parcă nu mai au stare. Păi, diseară, băutură moca, doar e ziua Pământului. Şi face şou, undeva mai aproape de Soare, că e mai cald, şi sigur se îmbată toţi şi dorm pe afară.

Şi cum nu poţi să mergi la o zi de naştere cu mâna în cur (cam cum facem noi), planetele s-au strâns în faţă la Gift Shop ca să cumpere ceva Pământului. Dar ce să-i ia? Că nici nu prea aveau mulţi bani iar preţurile erau mari şi oferta nu cine ştie ce.

- Bă, hai să-i mai dăm un satelit, că are numa' unu şi cred că s-o fi plictisit de el, spuse grasul de Jupiter. Uite eu am vreo şaizeci, am de unde da şi la alţii. 

- Da vreau şi eu de ziua mea un satelit, mârâi Mercur.

- Bă, tu eşti prea mic pentru asta. Tre să mai creşti. Nu mai ţii minte că ai avut unul şi l-ai stricat? 

- Bună idee, grasule, exclamă Saturn. Dacă pui tu un satelit şi eu un inel, cred că rezolvăm problema delicat şi ieftin. Apoi mai luăm câte o sticlă de votcă de fiecare şi gata. Să înceapă şou'!

- Da' eu vreau ceva dulce, spuse Venus, că mie votca nu-mi place şi borăsc de la ea. Vreau Angely.

- Gândeşti ca o pizdă! Părcă văd că te îmbeţi ca cioata şi dansezi în păsă goală pe masă, cum ai făcut la ziua lu' Neptun. Curvo!

- Bă, eu mă gândeam la altceva, se băgă şi Marte în vorbă. Aţi văzut că ăsta se tot plânge de vreo trei milioane de ani că i-a apărut o rasă păduchi sapiens de ăia naşpa care îl deranjeză toată ziua. Hai să-i cumpărăm un tratament, aşa cum mi-aţi luat şi mie de ziua mea acu' un miliard de ani. Atunci un tratament antimarţieni nu costa tare mult, sper ca nici ăsta să nu fie tare scump.

- Da, zise grasul. Luăm o cometă, două şi-l tratăm repede. Nu cred că trebuie mai mult de două folosiri şi scapă săracul de sapienşi ăia, tu-le muma-n cur. Acu hai să ne mişcăm repede, că timpul trece şi vreau să beau serios seara asta. 

Acestea fiind spuse, planetele au pornit spre locul unde va avea loc petrecerea, strigând bucuroase: Să beeeeeeeem! 

Cleapşă

M-au prins la înghesuială. M-au torturat. Mi-au strâns degetele  în uşă, m-au gâdilat la tălpi, au băut bere lângă mine fără să-mi dea şi mie. Într-un final nu am mai putut rezista. Orice până la bere. Aşa că vrând, nevrând, am mai muşcat o leapşă. Cică tre să continui o poveste începută de unu. Regulile le scriu mai jos. Iată povestea:

"Blonda rânjea grandios fasolea în faţa standului cu cosmetice. Înăuntru niste piţipoance vopseau părul şi pileau unghiile unor naşpete, care se hilizeau ca niste capre când îşi vedeau făţăligile în oglindă. Ar fi vrut să se bage şi ea în seamă dar glodul rămas printre unghii de la ultima tentativă de a face barabule prăjite o împiedica să facă acest pas. Norocul ei, că până la urmă alegerea se dovedise una inspirată. Numai ce trecu jumătate de oră şi blonda porni vijelios către WC-uri, scoţând scântei de la tocuri la fiecare viraj . Subţirica  ce o chinui dimineaţă îşi făcu din nou simţită prezenţa, întorcându-i pe dos toate maţele..."

Va urma.

Cică regulile:

- leapşa se predă fără link, vă rog să procedaţi la fel;
- leapşa se predă doar unui bloger;
- continuarea ta să aibă legătură cu ce ai citit doar de la blogerul precedent;
- se trece fiecare la final, ca să se ştie pe la cine a trecut leapşa;
- la al douăzecilea bloger leapşa se opreşte.
- la final cineva o să preia toate continuările şi să vedem rezultatul;
- continuarea să nu depăşească 5-6 rânduri;

Următoarea persoană care va fi torturată dacă nu continuie povestea va fi Pisica Neagră

Câmpuri de bătălie - Bătălia de la Palma

Pe data de 4, respectiv 5 aprilie 2010 a avut loc o încrâncenată bătălie între caserolele de mici, fleicile gata pregătite, cârnaţii şi slana pentru tochitură de o parte şi beţivanii NFHH de cealaltă parte. Locul ales pentru desfăşurarea ostilităţilor a fost dealul de la Palma, Palma fiind desigur un simbol al  beţivanilor NFHH, mai ales pentru partea masculină. Cum au decurs evenimentele, veţi afla în documentarul ce urmează.

1. Preludiu la bătălie

Încă de pe la sfârşitul postului mare Axa NFHH  plănuia o ofensivă generală pentru a recupera timpul pierdut în post, mai ales că după marele succes de la ofensiva de revelion, se cam bătea pasul pe loc. Deşi atacuri pe flancuri au mai existat, (Bătăliile de la Aşchiuţă) victoriile au fost neînsemnificate, bineînţeles, cu mici excepţii (Bătălia cu tochitură din curte de la Indianu). Era timpul pentru o victorie răsunătoare. Aşa că Axa s-a reunit de urgenţă la Bârlogul lui Petrescu pentru a hotărî o nouă tactică. După ce toţi generalii au fost de-acord cu planul ofensivei care a primit numele "Operaţiunea Să Bem!" a urmat înarmarea, că doar nu te duci la război cu mâna în cur. Evenimentele petrecute în noaptea de 3 spre 4 aprilie (Învierea şi mersul cu coşarca la sfinţit) au amânat începerea operaţiunii cu aproape jumătate de zi, ceea ce a obligat comandamentul Axei să treacă în calcul şi eventualele lupte de noapte.

2. Conducătorii

Sof şi Mişu. Că numai ei aveau maşini. Şi ei erau de partea noastră.

3. Armele şi oamenii

Axa dispunea de o tehnologie superioară, şi de ostaşi unul şi una. Disciplina era punctul forte al armatei, iar în urma antrenamentelor foarte dure, soldaţii au căpătat o dexteritate uimitoare în mânuirea armelor. Armata era compusă din mai multe compartimente ofensive, din care amintim "Detaşamentul Beţivani de munte" care a dus lupte de încercuire, sau "Detaşamentul Gaze Letale" care a dus lupte mai mult la înghesuială. Un mare merit îl are grosul armatei, formată din "Companiile de betivani de câmp", care s-au călit în lupta de tranşee. Sincronizarea dintre soldaţi, artilerie precum şi profesionalismul medicilor din "Compania Mona" a fost crucială pentru reuşita operaţiunii.

Cursa înarmărilor a fost pornită încă de pe 1 aprilie, când în buncărele Axei au intrat dozele de bere, care ulterior au fost împărţite infanteriştilor. Sticlele de bere şi vin au fost trimise la artilerie, pregătindu-se astfel unul din cele mai mari baraje de artilerie cunoscute de istorie. Un succes real l-a avut însă pălinca, care amestecată cu vin şi votca a creat o combinaţie mortală. Ea a dat curaj soldatului. A! Şi pentru prima dată s-a folosit şi suc, o manevră inteligentă, menită a grăbi procesul de refacere după luptele de noapte, care a surprins inamicul, dând Axei un mare avantaj.

4. Bătălia

La 13:28 poiana a fost zguduită de un puternic baraj de artilerie cu bere. Întinşi pe izoprene, soldaţii Axei NFHH, au aşteptat cuminţi oprirea barajului, când au atacat pădurea în căutarea lemnelor pentru foc. Odată încheiată prima fază a bătăliei, cea cu adunatul lemnelor, s-a trecut la partea a doua: aprinsul focului. Aici comandamentul Axei a făcut prima greşeală, continuând bombardamentul cu bere, iar printre dopuri şi sticle goale aprinderea focului a fost un semieşec. A urmat o retragere puţin dezordonată spre izoprene, unde s-a regândit tactica. După ora 16 s-a încercat o învăluire a focului şi o nouă tentativă de a-l aprinde. Dar femeile care trebuiau să aducă vinul pe front, au dezertat cu tot cu licoare, ascunzându-se mişeleşte în cort. Din nou o retragere ruşinoasă pe izoprene, şi se părea că nimeni nu va reuşi să aprindă focul pentru mici până la lăsarea serii. Când totul păru pierdut, caporalul Ciu, a reuşit să se strecoare printre sticle până la vatră şi a reuşit să creeze astfel o primă tură de fleici, cam arse ce-i drept, dar care a ridicat mult moralul trupelor. A devenit erou şi a fost decorat cu medalia "dopul de plută", cea mai valoroasă medalie acordată vre-unui grad inferior pe front. La ora 19, ofensiva generală începuse a se concretiza, un aport considerabil aducându-l întăririle care au securizat focul şi l-au menţinut pentru încă o tură de mici. Deşi vizibil slăbită, Axa a reuşit să păstreze focul arzând şi după lăsarea întunericului, deşi luptele au continuat cu înverşunare.

În dimineaţa zilei de 5 aprilie, s-a mai înregistrat un succes: încă o caserolă de mici a fost lichidată, prizonierii fiind consumaţi cu muştar. Intră în luptă pălinca, ajutată de votcă,  armele care vor face diferenţa până la sfârşit. În jurul amiezii, ceaunul cu tochitură, capitulă, aceeaşi soartă având-o şi ceaunul cu balmoş. Deşi dispariţia lor a creat mult spaţiu de manevră, Axa chiar ajutată de partizanii troli, nu a mai putut lichida şi ultima caserolă de mici, care rezistă şi acum.

Sper ca imaginile următoare să vorbească de la sine!

 

Deşi războiul nu a fost câştigat încă, victoria a fost una răsunătoare, iniţiativa trecând acum de partea Axei NFHH.

Războiul sticlelor - Diafilm

Rezumatul activităţilor legate de sărbătorile Pascale

Io beu.