Pârâţâşnicovul este o armă uşor de întreţinut şi mânuit. Fiind vie, cel puţin pe exterior, se poate căra singură pe câmpul de bătălie, neîmpovorând astfel soldatul român. Se încarcă cu vreo două, trei ore înainte de bătălie cu fasole scăzută, un pet de bere, un borcan de iaurt, şi bile de rulment. Se agită înainte de folosire. Soldaţii inamici nici n-o să ştie ce i-a lovit. Arma este simplu de folosit. Pârâţâşnicovul are zece trăgace, iar în caz de suprapresiune, arma poate cere utilizatorului eliberarea gazului adunat prin comanda vocală "Trage-mă de deget", special adăugată din fabricaţie. Fratele mai mare al pârâţâşnicovului este pârâţâşnicovul de campanie, mai robust şi mai eficace împotriva maselor de inamici.
O altă armă de care are nevoie armata naţională este aruncătorul de pârâţâuri. Se încarcă cu varză şi bere, apoi ţeava se indreaptă spre tranşeul inamic, se aprinde un chibrit la gaura maro şi se trage de deget. Să ardă toţi fasşâştii inamici cotropitori. Arma poate fi folosită şi fără chibrit, ca aruncător de gaze. Pe vreme de pace poate fi folosită ca butelie pentru aragaz la popotă. Trebuie doar de introdus la gaura maro un chiftilnic cu rozetă sau pentru cei mai CURajoşi un degeţel.
Până o să pun la punct toate detaliile legate de ciorapul atomic, noua invenţie românească care o să nimicească adversarul până la neamul al şaptelea, vă urez o duminică paşnică. Spor la beşât!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere