Viaţa în cuplu - Sfaturi utile de la cunoscători (partea I)

Basm

Făt-Frumos şi Prâslea cel Voinic

Era dimineaţa devreme când s-au cunoscut. Au petrecut ceva timp împreună dar s-au văzut numai pe furiş, printre multe lacrimi şi vărsături. Apoi fiecare a dispărut în treaba sa, mai stânga-dreapta, mai împiedicat, fiecare după nevoie, sau cum îl împingea de la spate dezechilibrul. Dar lucrurile nu aveau să rămână aşa. Ei au uitat repede întâlnirea, dar soarta nu avea să pună punct acestei poveşti, aşa cu una cu două. Au petrecut apoi multe luni despărţiţi. Unul, numit şi Făt-Frumos a plecat departe în munţi ca să câştige o pâine mai bună, în timp ce celălalt, Prâslea cel Voinic, îşi omora timpul dând mâncare la peşti pe feisbuc în fiecare dimineaţă. Dar, odată sătui de viaţa grea pe care o duceau, cei doi s-au hotărât să caute prin alte părţi un trai mai bun şi împreună cu alţii de aceeaşi condiţie cu ei, şi-au luat lumea în cap. Aventurile nu au întârziat să apară. Dar şi pericolele pândeau la tot pasul.

Într-o noapte caldă de vară, pe când se aflau pe un tărâm mistic, cei doi său refugiat, din întâmplare într-un hol de cort. Era zăbuşeală şi întuneric. La început n-au simţit nici o prezenţă ciudată pe lângă ei. Nu aveau de unde să ştie că acolo s-a ascuns ca să se răcorească, şi legendara şi înfricoşătoarea Octopusy sau The Kraken, aşa cum mai era denumită, cea de care se temea toată lumea şi care nu stătea mult pe gânduri dacă era nevoie să-şi protejeze teritoriul. Lupta care s-a dat în micul spaţiu a fost una de povestit la nepoţi sau de trecut în manuale. Numai tăvăleli şi gemete. Făt-Frumos lupta cu mâna până la cot în interiorul monstrului, care scotea numai sunete ciudate: "pusichet, pusichet, păpuşeăă...". Dar el ducea o luptă disperată, inegală, fiind atras din ce in ce mai înăuntru de ventuzele Octopusey. Dar în acel moment greu, Prâslea cel Voinic l-a prins ferm dar în acelaşi timp şi tandru de mână pe Făt-Frumos şi cu o mişcare amplă l-a tras înapoi afară. A aruncat peste el cu votcă vie, fără suc, ceea ce i-a dat eroului puteri nebănuite. După alte câteva gemete şi o pauză de căcare, cei doi, ţinându-se de mână, au reuşit în cele din urmă să învingă Krakenul. Asta i-a unit pe vecie.

Au urmat zeci de aventuri, multe dintre ele neputând fi povestite, dar şi mici certuri, cu palme muncite aruncate peste feţe arse de soare sau bătute de vânt, urmate de împăcări şi altele de gen. Dar ceea ce a contat a fost că în ciuda greutăţilor, au rămas nedespărţiţi.

- Final -

Fapt

N-am futut nimic nici revelionul ăsta.

Din cauza lui Gicu.

O dimineaţă din viaţa organelor

Dimineaţa, după un şou unde a curs cu multă băutură şi care s-a prelungit ceva mai mult, organele îşi reîncep cu greu activitatea. Pula s-a trezit ca de obicei prima şi nu dă pace la nimeni. Se fâţâie de colo colo prin chiloţi, vrând să iasă la aer.

Pula (veselă):   Hai bă, trezirea! Ce-i cu lenea asta pe voi, mă? Puţină mişcare!

Stomacul (nervos):   Asta e nebună!

Creierul (făcând un efort să fie coerent):   Păi dacă doarme toată ziua... S-a trezit dintr-odată cu energie. Că dacă o pui să-şi facă meseria, atunci când trebuie, imediat face mofturi.
Las că le zic eu la mâini să te scuture îndată mai a dracu', să nu-ţi mai vină să faci atâta mişcare.

Pula:   Hai şefu, că e o dimineaţă frumoasă. Serios că nu se merită să stăm în pat şi să gogim.

Stomacul (nedumerit):   Bă, care l-aţi văzut pe Ficat? A mai venit aseară la somn? Sau a rămas pe-afară ca de obicei? 

Creierul:   Cine dracu mai ştie ce s-o întâmplat aseară... Eu nu-mi aduc aminte mai nimic.

Nasul (dezgustat):   Bă, ce pute aici aşa tare? Voi nu simţiţi nimic? 

Ochii (ofticaţi):   O fi de la Cur că numai el îşi dă aere toată ziua. Eu nu simt nimic, da de vreo jumate de oră lăcrimez a naibi de tare. Bă Cur! Dă-te-n veceu de organ inutil! Închide-te în budă şi stai acolo sau ia Pula cu tine şi mergeţi unde vreţi...

Creierul (râzând):   Pula în Cur! Asta da idee!

Pula:   Ia lăsaţi başca. Eu am altă condiţie socială, da? Nu umblu cu nici un cur, mai ales cu puturosul ăsta. Sunt un organ serios. Am funcţii mult mai importante de făcut.

Curul (zâmbind sarcastic):    Ai putea să te reprofilezi, care-i problema? Şi aşa pizda o vezi o dată la zece ani. Că în rest, ai noroc de patronu' ăsta că-i place tare băutura. Dacă nu te-ai putea pişa, ai fi un organ inutil.

Pula (profund indignată):   Mă piş pe voi toţi! Şi gata, nu mai vorbesc cu nimeni.

Mâna dreaptă (cuprinzând Pula de gât cu fermitate):   Hai dragă, că avem treabă. Ordine noi de la Şefu. Una scurtă că îndată patronu' se apucă iar de băut, şi am treabă. Promit că nu te dau cu capul de faianţă ca data trecută.

După câteva minute...

Creierul (din nou autoritar): Gata pauza domnişoarelor! Pregătiţi-vă pentru o zi de muncă grea şi obositoare! Înainte marş!

Unde-i lege nu-i tocmeală

Extras din Monitorul Oficial

Organele de partid adoptă prezenta hotărâre: 

Lege de interes universal 

Art. 1 Ziua de 29 noiembrie este declarată "Ziua Universală a venerării Marelui Conducător". În această zi, fiecare cetăţean este obligat ca pe cel puţin un perete să ataşeze tablouri sau fotografii în format minim A2, cu Marele nostru Sof, Lumina ce ne călăuzeşte prin întunericul nopţii. Este strict interzis de a avea alte gânduri decât cele de bine îndreptate spre Liderului Suprem. Munca se va desfăşura normal, dar fără a fi plătită, pentru că banii nu pot aduce fericirea, aşa cum poate să o aducă un asemenea eveniment măreţ. 

Art. 2 În weekend-ul dinaintea sau cel de după grandioasa sa zi de naştere, Respectatul Lider va da de băut. Asta în funcţie de cum are el chef, normal. Nu i se poate impune absolut nimic. În loc de manifestări grandioase, cetăţenii vor sta pe toată perioada weekend-ului închişi în case. Raza de soare care este el, nu ştie exact unde va da de băut, aşa că e de preferabil, ca în momentul alegerii unei locaţii, crâşma să nu fie populată de eventuali dârlăi care să ocupe inutil spaţiul şi să consume degeaba aerul Marelui General. 

Art. 3 Norocoasele chelneriţe, cele care vor avea deosebita onoare de a servi suita de personalităţi care vor participa alături de Gloriosul Căpitan la festivităţi, nu au voie să îl privească în ochi. De lumina vie ce pleacă de la pupilele sale şi inteligenţa ce se revarsă odată cu ea, nu poate avea parte orice muritor. Părintele naţiunii este întotdeauna un gentleman şi el va încerca să plătească. Va fi refuzat categoric, chiar dacă el insistă. Chelneriţele vor achita din salariul lor toată nota de plată, lăsând şi un bacşiş considerabil.

Art. 4 Cei ce vor fi invitaţi nu vor trebui să aducă nici un cadou Excelenţei sale, deoarece nu există în univers darul perfect pentru persoana perfectă aşa cum este el. O asemenea faptă ar însemna, mai degrabă, o jignire profundă pentru Invincibilul Comandant. Totuşi cei ce vor participa, vor fi obligaţi să mai ceară încă un rând de băutură, pentru a sublinia încă o dată, asta dacă mai era nevoie, mărinimia Înţeleptului.

Art. 5 Nerespectarea acestor articole va duce la sancţiuni grave, începând de la trasul pantalonilor jos, în public, până la împuşcarea în rotulă a celor ce săvârşesc aceste grave infracţiuni. Se poate ajunge chiar şi la  puşcărie pe viaţă.


Prin aceste rânduri, noi muritorii aducem un mare omagiu Preaiubitului şi Prearespectatului Sof şi cu sinceră bucurie în suflet îi mulţumim fierbinte, că ne călăuzeşte paşii spre un viitor plin de împliniri.

La mulţi ani, Coae!

Teatru

La o masă în parc doi lăţei trecuţi bine de prima şi a doua tinereţe, bagă o tablă. Unul e morocănos, Gogu şi celălalt, Militon e cât se poate de nepăsător. Decor de toamnă.

Gogu - Ce cîcat!

Militon - Ce cîcat?

Gogu - Viaţa asta.

MIliton (zâmbind pe sub mustăţi) - Să înţeg că nu ţi-o aprobat ăi de sus cererea de schimb de domiciliu. Da ce te mănăncă pe tine să pleci, tocmai acum, la bătrâneţe? Aici la pizdă se trăieşte încă bine.

Gogu (iritat) - Pe o pizdă bătrână? Pe dracu'. Umezeala asta mă omoară. Dau juma de pensie numai pe pastilele pentru reumatism. Ăsta-i trai? Pentru asta am muncit o viaţă întreagă?

Militon - Se putea şi mai rău...

Gogu (şi mai iritat) - Şi la puletele ăla de primar dacă nu mergi cu o atenţie, ceva, nici nu te bagă în seamă. Cică nu sunt locuinţe decât în zona curului, la nefamilişti. Toată lumea ştie că e zonă mlăştinoasă şi nu poţi sa faci nimic acolo. Şi miroase şi a canal.

Militon (cu un rânjet satisfăcut care descoperea ultimii doi dinţi, amintiri din tinereţe) - Şase - patru.
Iarna e naşpa în cur şi să vezi cum e când bate vântu'. Îţi trece de toate.

Gogu (cu lehamite în glas) - Tuţ poarta mă-tii, of, of, of, ce zaruri de cîcat.

După o pauză de gândire şi două mutări inteligente Militon arestează zarurile. Joacă numai el. Gogu neavând momentan ce face, scoate din buzunarul de la piept o poză boţită şi mâzgâlită cu mină de pix.

Gogu (mândru) - Uite-l pe ficior-miu. O emigrat acu doi ani pe un coi de director. Îi merge bine, căldurică toată ziua, e curat acolo, are nevastă şi doi copii şi locuieşte într-o casă cu două etaje. Are bani, are de toate. Cică îşi permite în concediu să ia tot familionu şi să meargă pe o pizdă exotică de secretară şi să se relaxeze ca boierii.

Militon - Las că noi şi strângem bani, de pastile. Pfff! Ţi-ai luat încă un marţ, prietene.

Apoi strângând piesele şi tabla zise:
- N-am cu cine juca azi. Hai, moşneag, că te cinstesc c-o bere la bodegă, să-ţi mai treacă oftica.

Tezaur găozaur

Dacii ne-au lăsat moştenire un tezaur inestimabil de valoros. O mulţime de cuvinte folosite de ei pe când făceau socializare cu romanii la Dunăre, le mai folosim şi azi: brad, brânză, varză, viezure, căcat, barză şi suntem şi azi consideraţi un popor dârz, ca zimbrii care zburdă prin codri. Dar cele mai importante aspecte din viaţa lor rămase şi astăzi, sunt sărbătorile. Şi dacii aveau o grămadă: "Ziua aruncatului în suliţe", "Sărbătoarea Ursului",  "Halloweenul", şi multe altele, că ştiau să se distreze. Nu de puţine ori o ardeau cu rachie până dimineaţa şi se borau pe ei sau dormeau cu capul pe masă sau pe calea ferată. De weekend-uri nici nu mai pomenesc. Şou total. Mai naşpa era de halouinu ăla, că în crâşme, dacă nu erai costumat în vampir, pirat, prinţesa daiana sau maicăl gecsăn ori nu te primeau, ori se uitau toţi lung la tine. Unii numai cu un singur ochi, că erau piraţi.

Doar dacii liberi, cei cu atitudine, s-au răzvrătit şi au venit îmbrăcaţi decent sâmbătă seara. Cu haine normale. Ei au venit să bea ceva. Aşa cum fac din moşi strămoşi, fără motive speciale. Ce dacă masele de oligofreni care fraternizează cu occidentul fut mai des decât o dată pe an? Treaba lor. Noi ceilalţi futem o dată, dar o facem cosmic şi cu siguranţă nu de halouin. Dar să revenim la strigoii noştri.
- Ce-ai păţit coaie, te-a bătut cineva? Eşti bine?
- M-am costumat în vampir. Ca să-i sperii pe toţi că aşa e tradiţia. Azi sug sânge!
- Normal, că în rest sugi pula.
Cam aşa e şi cu sărbătoarea asta.

Dacă tot au vrut unii ieşirea din monotonia zilnică a frecatului de mentă de la servici, puteau fi puţin mai originali. Spre exemplu, dacă îşi trăgeau pe cap un prezervativ, puteau spune că s-au deghizat într-o pulă. La unii e de înteles de ce s-au făcut vampiri. Ei arată ca o pulă zilnic, şi pe ei îi iertăm. Sau puteau să se ungă pe la gură cu căcat, şi aşa semănau mai bine cu un cur. Sau puteau merge la săpat şanţuri.
- Am un pempărs pe cap. Semăn cu un căcat. Vreau să beau o bere la un preţ de trei ori mai mare decât cel normal. Oare am vreo şanşă?
- Normal, doar e halouin, ce plm.
Posibilităţile sunt foarte multe.

Singura chestie adevărată ce m-a făcut să simt ceva de sărbătoarea asta a fost sperietura ce-am tras-o când i-am văzut pe toţi monştri la un loc. În rest...
Sărbători fericite?